luni, martie 04, 2013

Momo

  Cuvintele nu ma ajuta prea mult pentru a descrie multitudinea de sentimente ce le-am traversat citind articolele inscrise in campania Blog Awards.
  Am ras cu lacrimi, am suspinat, am plans...  Mi-am amintit lucruri demult uitate intr-un colt de suflet, mi-au revenit pe retina chipurile oamenilor ce mi-au facut copilaria frumoasa , unii dintre ei de prea mult timp plecati intr-o lume mai buna...  
  Prima mea jucarie de care imi amintesc si acum, dupa mai bine de 30 de ani, e Ana, o papusa rosie, umpluta cu vatelina, daruita de bunica de Craciun. Aveam doar 4 ani pe atunci, dar si astazi gandindu-ma la acea zi, simt fiorii ce m-au trecut la vederea bradutului micut asezat pe lada de zestre a bunicii. Sub bradut, ma astepta cuminte si curioasa, cu ochii ei mari, albastri ca cerul de mai, Ana. Mai primisem jucarii pana atunci dar nu-mi mai amintesc mare lucru despre ele.  
 In anii urmatori au intrat in viata mea Brandusa, Adela, pisoiul Mitu si iepurasul Momo. Pisoiul Mitu si iepurasul Momo sunt si astazi cu mine. Sunt jucariile de care nu am reusit sa ma despart sub nici o forma. Fiul meu i-a adoptat cu generozitate chiar daca are o colectie moderna de pufosenii.    Momo e piesa de rezistenta. De ce? Pentru ca are 45 de ani. Mi-a fost daruit de fiica nasilor mei (dupa ce ii statuse ei alaturi 15 ani) si am promis ca nu va pleca niciodata de langa mine.
Nu va pot descrie reactia celor ce il vad pentru prima oara. Bietul meu sot , am crezut ca face stop cardiac in momentul in care i l-am prezentat mandra pe veteranul meu . E adevarat ca timpul si-a lasat amprenta asupra sa, nu mai e alb si pufos ca pe vremuri, dar e unic si e al meu.
La un moment dat isi pierduse ochisorii asa ca i-am cumparat si i-am lipit unii noi nouti. Blanita s-a cam tocit pe unele locuri si incepuse sa curga rumegusul din el ( da ati citit bine - Momo e umplut cu rumegus) asa ca , l-am cusut.
Cert e ca de la Momo incoace, am facut o fixatie pentru jucarii din plus. 
I-am cumparat fiului meu atat de multe incat a ajuns si el sa "sufere" de aceeasi fxatie. Alaturi de masinute, elicoptere, jucariile din plus sunt la loc de mare cinste in camera sa. De ceva vreme cautam amandoi o pereche pentru Momo desi sunt slabe sansele de a gasi ceva cat de cat asemanator. 
 Am gasit un iepuras  care i-a placut enorm baiatului meu. Mie personal mi se pare o jucarie  mult prea sofisticata si emancipata in comparatie cu iepurasul nostru, dar poate cel mic are dreptate cand spune ca ceva nou si modern nu strica nimanui, nici macar lui Momo:) Cred ca incearca sa ma convinga prin Momo sa ii cumpar jucaria pentru ca i-a placut lui mult :) Si ca sa fie treaba treaba, daca tot nu am avut de lucru sa i-am aratat magazinul de jucarii, scumpul meu copil mi-a amintit ca vine primavara si mi-a comunicat ca i-ar face mare placere sa isi plimbe prietenii pufosi cu o  masinuta Fulger McQueen.
  Vorba romanului : "Unde dai si unde crapa!". Ce sa fac? Copilul stie ca nu mai e foarte mult timp pana la ziua lui, stie ca niciodata nu i-am refuzat o jucarie de plus si mai stie el , in sufletelul lui, ca voi vorbi cu tati si cu bunica si ii vom cumpara si masinuta, pentru ca e un copil atat de bland si bun.
Asa ca am notat dorintele copilului ( pana la intrunirea "consiliului de familie") si am trecut la pozat pentru ca nu ma pot juca cu mintile voastre lasandu-va sa va inchipuiti la nesfarsit  cum arata un iepuras de plus cu 45 de ani in spate. :)))
Momo - nascut in 1968



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu