Cauta

miercuri, ianuarie 15, 2014

De dragul tău...



                                   Imagine : graficianul Mihai Cătrună 


De dragul tău, iubite Eminescu

De dragul tău, iubite Eminescu
Azi, lira-mi scutur, de-un parfum ciudat
Purtând povara unei lumi prea triste
Cu versuri fade, scrise-ntr-un palat

Mai bine mă întorc pe dealuri verzi
Să simt trecut, de la izvoare sacre
În zbucium greu, s-adorm sub un copac
Copil pribeag , al unor zile acre




De dragul tău, iubite geniu trist

De multe ori ascult cum strigă vântul

Despre-un băiet, ce turmele-a cântat

Când pe-nserat, se legăna pământul

Prin brazi, adânc, îmi tremur îndoiala
Şi braţul drept, sub cap, mi-l pun mereu
Ascult adesea când se lasă seara
Acelaş bucium trist, ce-l îndrăgesc şi eu...

Când doinele mă-ngână tot mai tragic
Cu gândul dus, mereu gândesc la tine
Copaci întregi rămas-au făr de ramuri
Şi pier în cer, izvoare cristaline...

De dragul tău, iubit copil al Muzei
Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt
Despre-un băiet şi floarea lui albastră
Un geniu trist, al poeziei sfânt...

Iar lira mea, cât am să fiu, cânta-va
De lacul tău, de codrii şi de tei
S-or scurge ani şi lumea-o să se schimbe
Dar tu rămâi, un geniu printre zei...

De dragul tău, mai des mă urc pe creste
Privind ades luceafărul din cer
Prin gândul meu, te plimb până la ziuă
Şi-adorm uimit, de stelele ce pier...

Şi tot de drag, îmi port cu cinste lira
Şi cânt şi eu, de dragoste prin vânt
Dar cât voi fi, am să-ţi urmez trăirea
Al Muzei zeu, mereu am să te cânt...

Sandu Cătinean din Bonţida

Multumesc, domnule Sandu Cătinean , pentru minunatele versuri! 


2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere