marți, iulie 05, 2016

Doamna cu pantofi albastri

Se numeste Madalina Scutelnicu...e avocat...de 10 ani...ieri posta pe facebook o intamplare din viata sa de avocat. Ca om, nu ai cum sa ramai indiferent si insensibil cand citesti asa ceva. Sincer, m-as bucura daca as citi tot mai des astfel de povesti. Reactiile oamenilor nu au intarziat...15.334 de distribuiri...impresionant...
Pentru cei ce nu ati vazut postarea pe facebook, v-o postez aici pe blog...sa ramana pentru totdeauna marturie ca in lumea asta atat de gri si urata, oameni cu pantofi albastri fac minuni...

   " Doamna cu pantofi albastri
Ora 8:45 … Clienta mea, mama a unui baietel de apoape 8 ani, isi zareste copilul dosit de taica-sau, intr-un colt al Judecatoriei. Nu l-a mai vazut pe R. de 1 an si 6 luni.
Mama izbucneste in plans si merge tinta catre pustiul ei, se apleaca pana ajunge perfect egala cu inaltimea lui, si-i sopteste cu inima: “R.! Vaaaai, ce mare ai crescut! O mai stii pe mama? Da-mi manutele, sa ti le pupe mama!”. Fostul sot al femeii isi bruscheaza fiul si-l trage tare, mai aproape de el, urland spre clienta mea sa plece de unde a venit, ca ei doi, baietii, se descurca singuri. Se ridica tonul, copilul incepe sa planga, apare jandarmul, ii spun ca nu-i niciun risc de scandal, dispare jandarmul.
Ora 8:55 ... Reusesc, intr-un final, sa o linistesc pe mama copilului, care s-a lasat aproape fara viata in banca din sala de judecata, avand sufletul sfasiat si privirea pierduta undeva, departe... tare departe.
Ora 9:00 ... Reusesc si eu, cu mare greutate, sa-mi tin in frau lacrimile... as fi plans in hohote, dar nu-mi permiteam luxul asta ... aveam nevoie de concentrare maxima pentru audierea a 4 martori si luarea interogatoriului tatalui copilului, probe de care eram constienta ca va depinde, de-acum incolo, legatura mama - fiu. Nu-i usor deloc sa fii responsabil de asa ceva, credeti-ma!
Orele 9:05 – 10:45 ... Se audiaza cei 4 martori, tatal baiatului raspunde la cele 9 intrebari care am avut grija sa fie „capcana”.
Speta e asta: in timp ce clienta mea era in strainatate, la munca, sotul a obtinut si divortul, si custodia exclusiva asupra copilului. Am vazut dosarul: proces facut repede, cu hei-rup-ul, sa dea bine la bilant.
Reintoarsa in tara, femeia a gasit totul ferecat. Usa locuintei. Inima fiului ei., tinuta sub lacat de catre fostul sot. Martorii nostri au aratat ca, de nenumarate ori, mama a venit sa-si vada copilul, i-a adus plase cu daruri, l-a sunat incontinuu, individul interzicandu-i total fostei sotii orice forma de acces la minor. Asa, de-a naibii! Martorii lui au spus lectia dinainte invatata: nu tatal e cauza, ci copilul, domle, care nici nu vrea sa auda de mama.
Ora 10:46 ... Instanta dispune audierea minorului. De-aici incolo, incepe mesajul pe care vreau sa-l transmit prin scriitura asta...
O doamna judecator, in jur de 40 de ani, cere jandarmului sa-i fie adus copilul in sala. Cand il vede pe pusti, magistratul coboara de pe podium, parcurge sala pana aproape de usa, se apropie de micut si-i spune, facand un gest larg cu mana: „Vezi, R., am pantofi albastri! Tu ai pantofiori albastri? Uite, am si pelerina! Da-mi manuta si hai cu mine, sa-ti arat cat de maaare e castelul asta!”. Copilul, cu ochii mari, negri, si extrem de tristi, se uita cand la doamna, cand la taica-su, de care statea lipit, pana ce acesta ii da ok-ul sa mearga cu doamna.

luni, iulie 04, 2016

La multi ani, Ani!!!



Ea este Ana Maria...eu ii spun Ani, pentru ca mi se pare ca suna mai dulce, pentru ca imi place sa o alint...e prietena mea si azi e ziua ei. Ne despart multi kilometri dar nu conteaza...cum spune ea, sufletele se simt si sunt impreuna oricat de mari ar fi distantele.

duminică, iulie 03, 2016

Articol cu numar record de vizualizari

Uite cum se petrec lucruri în jur și chiar dacă mi-am zis că am postat suficient pentru ziua de azi, intru să mai postez ceva.
Pe Camelia Radulian și ale sale scrieri le-am descoperit relativ recent din recomandările unui prieten.
Am remarcat azi cu bucurie că oamenii citesc, că literatura nu e ceva aruncat de mult în coșul uitării...articolul Cameliei Radulian,"Te urăsc fiindcă te iubesc", apărut ieri pe site-ul literaturadeazi.ro, a reușit să strângă la un loc 9101 de cititori până la ora la care vă scriu.. Ca om care se învârte printre statistici si cifre în on line de ceva vreme, pot spune ca e un numar impresionant.
Textul e de-a dreptul sfâșietor și cumplit de bine ancorat la niște realități și zbateri pe care, poate, fiecare om le trăiește la un moment dat în viață...vă las pe voi să il cițiți în intregime...aici vă las doar un fragment...
   "Nu eşti vinovat, desigur. Nu te teme de furia mea. Nu-ţi pune pe umeri povara mâhnirii mele. Nu te voi judeca. Cum ar putea fi judecat cineva care nu poate da mai mult din puţinul pe care se străduieşte totuşi să-l simtă ?
Mi-au trebuit zeci de nopţi cu somn poticnit, otrava cafelelor fără şir, câteva zile de ploi dezlănţuite, resturile crengilor rupte de furtuni, Georg Trakl deschis mereu şi mereu la aceeaşi pagină, ochii mei trecând aproape orbi peste litere şi cuvinte, sunetul telefonului pândit felin-carnivor, liniştea imperturbabilă a aerului, depărtarea ta ca o boală incurabilă, rămasă mereu la fel de mare şi de tulbure, şi eu, un vulcan singur de zbateri feminin-patetice, să cred în noi doi şi să nu am niciodată dreptate."

Sweet November (Dulce noiembrie)

Sweet November (Dulce noiembrie), un film revazut azi, dupa multi, multi ani...un film ce merita vazut, un film despre prietenie, sacrificiu, bunatate, iubire, despre viata asa cum e ea , cu bune si rele...
Despre coloana sonora a filmului multe voci au sustinut sus si tare ca e cea mai trista melodie de 

sâmbătă, iulie 02, 2016

La multi ani, Oana!

Prietenia nu ține cont de distanțe...prietenia nu se incurcă de tăceri și kilometri...prietenia este...pur și simplu...forever end ever...
La mulți, mulți ani, Oana mea , dragă! La mulți ani OM frumos...La mulți ani, artist desăvârșit...La mulți ani, mamică minunată!
Pentru tine, incă o dată (originalul e la tine) , floarea albastră din margele, ce s-a născut cu gândul la omul minunat ce ești...