joi, martie 28, 2013

Nu-i frânge aripile!

Copiii fara etichete

  Nu puteam rămane indiferentă în faţa campaniei "Copiii fără etichete" iniţiată de Salvaţi Copiii şi susţinută de Blogal Initiative
  M-a bucurat iniţiativa şi imi doresc ca strigătul zecilor de bloggeri ce au spus pana acum, fiecare in felul său , că ingerii de lângă noi, copiii noştri, au nevoie de parinţi si dascăli nu de oameni ce le pun etichete şi le aplică corecţii , să fie un strigăt cu ecou, un ecou ale cărui vibraţii se vor simţi mult timp după ce această campanie se va fi încheiat.
  Pentru că mi-e foarte greu să-mi găsesc cuvintele când e vorba de copii şi traumele lor, am hotarât sa transmit mesajul meu printr-o imagine. 
Am speranţa că imaginea creată , poate spune mai mult decât pot spune eu prin cuvinte. 





sâmbătă, martie 23, 2013

Arta - expresie a emotiilor


Elegantine, site-ul ce reprezinta si prezinta radiografia pietei de lux autohtone, ne-a invitat sa raspundem la urmatoarea intrebare : "Arta e un lux sau luxul e o arta?"
  Sincer, nici una dintre afirmatii nu se muleaza perfect pe conceptia mea despre arta si lux. 
  Luxul e o stare concreta, un stil de viata. Unii reusesc sa se inconjoare de lux la modul frumos, elegant, subtil , altii dimpotriva transforma luxul in ridicol. Aici ar putea fi vorba despre o anumita arta a felului in care afisezi luxul. 
  Referitor la arta, nu sunt specialista si nici nu intentionez sa devin, dar ca orice om pot spune : asta imi place, asta nu imi place...
Pot face diferenta intre un lucru realizat cu talent, migala, suflet si un obiect de serie, fara personalitate.
Artistii nu sunt specie rara asa cum multi asa zisi cunoscatori de arta si frumos lasa sa se inteleaga. E plina lumea de oameni cu adevarat frumosi prin ceea ce reusesc sa daruiasca celor din jur, de artisti ce nu au fost si nici nu vor fi vreodata recunoscuti la adevarata lor valoare. 
Spun aceste lucruri pentru ca mi-a fost dat sa cunosc oameni ce respirau arta prin toti porii. Fie ca erau pictori de care nimeni nu a auzit vreodata, fie muzicanti ce cantau la un colt de strada, fie sculptori sau mesteri olari ce nu au studiat nici in visele lor arta, doar s-au nascut cu ea in sange, fie scriitori pe care nimeni nu i-a luat in calcul pentru ca nu erau comerciali ci doar sensibili, fie creatori handmade , unici prin tehnica si viziune. Acesti oameni, prin lupta lor continua cu snobismul, stupizenia si ideile preconcepute, devin tot mai buni, se inalta si se apropie tot mai mult de conceptul de arta.
  La urma urmei, arta nu e nimic altceva decat o expresie a emotiilor, a sentimentelor. Daca o creatie, din orice domeniu ar fie ea, a reusit sa nasca in tine privitor, cititor sau ascultator o emotie, daca ai reusit sa simti bucurie, exuberanta sau dimpotriva durere, zbucium, inseamna ca in spatele acelei creatii exista un om pe care il poti numi artist fara sa iti fie teama ca vei gresi.

joi, martie 21, 2013

Femei fermecatoare

  
  Farmecul nu e nimic altceva decat arta de a atrage oamenii, de a-i strange in jurul tau , de a-i face sa se simta fascinati fara a putea spune cu exactitate , ce ii facineaza.
 Un studiu realizat de Universitatea din Waterloo spune ca farmecul reprezinta principalul motiv de atractie dintre oameni.
O fi adevarat?
Se spune ca un om nu poate invata sa fie fermecator. Cu farmecul te nasti, nu il dobandesti.
 Cum astazi trebuie sa raspund unei provocari despre femei sau romance cu farmec, haideti sa vedem ce le face pe femei fermecatoare .
 Farmec = Frumusete? In nici un caz! Faceti va rog un mic exercitiu de memorie. Ganditi-va la femei ce v-au fermecat din prima clipa. 
Cu siguranta multe dintre ele nu erau de o frumusete rapitoare, care sa va taie respiratia, dar aveau ceva ce va atragea ca un magnet, va captau atentia total.
Acelea sunt femei cu farmec.
 Femei capabile sa iti zambeasca cu privirea, cu voce calda, blanda, amabile, politicoase, incapabile de jigniri dar mandre si ferme atunci cand e cazul.
Femei generoase, capabile in orice moment sa faca un complimet cuiva care merita, dar care primesc complimentele aduse propriei persoane cu modestie si simplitate.
Femei capabile sa asculte, ce te dojenesc cu blandete cand ai gresit, ce te pot face sa te simti cand esti in preajma lor ca esti cea mai importanta persoana, femei ce te vor incuraja si te vor sustine chiar si atunci cand ai avut parte de un esec si ceilalti ti-au intors spatele, femei cu un simt al umorului fin si subtil.
 Ele sunt femeile fermecatoare, femeile ce vor fi mereu inconjurate de oameni, femei carora nimeni nu are puterea de a le refuza ceva, femei ce primesc intr-o singura zi mai multe zambete decat vom primi oricare dintre noi intr-o luna sau chiar un an.


Sighisoara, BinderBubi, cavaleri si bufoni

  
Ca orice om, am si eu dorinte si vise neimplinite.
De vreo 5 ani visez sa ajung la Sighisoara in perioada Festivalului Medieval.
Ce sa-i faci? Fiecare cu fixele si stolul lui de pasari! Am eu o slabiciune aparte pentru cavaleri, domnite, castele si bufoni.
Poate intr-o alta viata, am fost domnita unui cavaler in armura stralucitoare. :)))
  In fiecare an , cu cateva zile inainte de festival, ceva a intervenit in viata mea si mi-a schimbat planurile pe ultima suta de metri.
  Anul acesta se anunta a fi mult mai linistit si speranta ca voi ajunge in sfarsit in lumea mirifica a Sighisoarei e tot mai vie.
Si pentru ca nimic sa nu-mi darame visul, pentru a influenta norocul, mi-am ales inca de pe acum si locul in care ma voi caza (trebuie sa mai dorm si eu din cand in cand). E un loc in care medievalul si modernul se imbina perfect iar privelistea ce se intinde dincolo de ferestre e de-a dreptul divina si plina de istorie.  Pana si numele acestui loc de vis este ca o poveste dulce si hazlie. Nu ai putea sa te simti acolo decat ca o printesa rasfatata. 
Ce frumos va fi sa imi savurez cafeau de dimineata admirand Turnul cu Ceas al batranei cetati.
Apoi, dupa cafea, o sa-mi iau cavalerul de mana (doar nu credeati ca voi pleca singura?) si ne vom plimba pe stradutele inguste si romantice, flaute fermecate imi vor mangaia dulce auzul, vom dansa cu cavalerii si domnitele , vom vizita muzeul Turnului cu Ceas, vom urca pe Scara Acoperita la Biserica din Deal....
Si imi mai doresc ceva : sa fac cel putin o poza cu un bufon. Da, cu un bufon. Copilul din mine inca nu a murit. Ma amuza si imi dau o stare de voiosie neimaginata , bufonii si clovnii. 
  Seara, dupa atat de multa viata traita la maxim, vreau sa ne linistim cu o ceasca de ceai, numarand luminile cetatii.
  Deci, dau de veste ca sa afle toata lumea : Sighisoara, vin!!!!

marți, martie 19, 2013

Un vis frumos - Barcelona


  De cand cu tehnologia si internetul ce ne-au invadat vietile, plimbarea virtuala in jurul lumii poate fi un rasfat pentru cei ce nu au avut posibilitatea , pana acum, de a vizita locurile superbe ala Terrei.
  Sunt multe locurile pe care le-am vizitat virtual, despre care am citit si pe care sper, sa am sansa, de a le vizita la modul real intr-o zi. 
  Unul dintre aceste locuri este Barcelona. De ce Barcelona? Pentru ca imi doresc sa admir "pe viu"  si sa respir opera lui Gaudi si aerul marii de la Costa Brava. 
  Barcelona si imprejurimile sale iti pot oferi aproape orice ti-ai dori de la o vacanta : arta, soare, mare, distractie.
Pentru a le avea pe toate , cea mai buna solutie ar fi o cazare in Costa Brava , spre exemplu. 
Te-ai saturat de  mare si soare, sari in tren si in 30 de minute ai ajuns de pe malul marii in Barcelona.
  In Barcelona, la capitolul arta, nu as rata muzeele, Palatul si Parcul Güell , un palat si un parc impresionante, proiectate de celebrul arhitect Gaudi, ce fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Si daca tot as pleca pe urmele lui Gaudi , mi-as dori sa vad si Casa Milá , care ar putea fi denumita mai mult sculptura decat constructie, Colonia Güell si nu in ultimul rand, biserica Sagrada Familia, constructie careia Gaudi i-a dedicat 40 de ani de munca. Desi in ultimii 15 ani de viata Gaudi si-a concentrat munca exclusiv asupra bisericii, aceasta nu a fost terminata nici pana astazi. Se lucreaza la construirea sa din 1882.
  Si mai exista un loc in Barcelona pe care nu as vrea sa il ratez, un loc unde fiul meu sunt convinsa ca s-ar distra grozav : gradina zoologica. Uitandu-ma la pozele trimise de prietenii mei acum 2 ani, gradina zoologica e cu siguranta un loc ce trebuie vizitat intr-o vacanta la Barcelona. Ni s-a recomandat sa nu ratam spectacolul cu delfini si zona de joaca pentru copii.




Asadar, destinatia pentru una din vacantele urmatoare e stabilita, stim exact ce ne dorim de la aceasta vacanta, tot ce ne mai trebuie sunt resursele financiare si timpul pentru a transforma inca un vis in realitate.




luni, martie 18, 2013

Atelierul

  O dimineata frumoasa si calda...
  Un soare nebun, scalda intr-o lumina incinsa intreaga piata. E pustiu. Ochii mi se scalda in lacrimi fierbinti.
- Ce viata era aici, candva !!!
- Ai spus ceva? 
  Tresar. Cunosc vocea aceasta. Ma rasucesc usor pe calcaie. Da, e domnul T. Imi zambeste larg , ma imbratiseaza si imi saruta obrajii.
- Ce e cu tine aici? Nu te-am vazut de ani. Stiu! Ti-a fost dor de noi si ai venit sa ne vezi. 
  Domnul T. ma ia de mana si ma conduce catre atelier.
- Hai! In atelier e mai racoare. Dupa cum vezi, am cam imbatranit si soarele cu tensiunea mea nu fac echipa buna.
  Pasesc cu teama alaturi de domnul T. Simt cum o amorteala ciudata imi cuprinde corpul. In usa atelierului , ma opresc brusc.
- Unde sunt fetele?
- Fetele???
- Da! Fetele noastre...masinile...
- Aaaa...
  Domnul T. rade zgomotos. 
- Uitasem ca tu le numeai asa. Acum imi amintesc cum alergai sa imi spui cand una dintre ele se defecta : "Vino, domnule T., una dintre fete e bolnava!"
  Ofteaza adanc si amar domnul T.
- Le-am vandut. Am oprit doar masina de surfilat si aceasta masina de cusut Singer. O alta masina Singer , am dus-o acasa.
- Pe care dintre ele ai dus-o acasa?
- Pe cea mai veche. Masina pe care am invatat eu croitorie. Nu am fost capabil sa ma despart de ea. Le-as fi pastrat pe toate dar nu am avut de ales. Doar eu am mai ramas in atelier. Ce sa fac cu 20 de masini de cusut? Am gasit cu greu clienti pentru ele. In magazinele de electrocasnice gasesti acum masini moderne, care fac o multime de operatii. 
Crezi ca mai face cineva butoniere manual, cum faceai tu pentru noi? Acum masinile fac aproape totul. Nu iti trebuie decat inspiratie , un strop de talent si o masina de cusut moderna si vei face minuni. 
Lumea croitoriei evolueaza rapid. Noi, croitorii vechi, nu prea ne mai gasim locul in aceasta lume. Sunt prea batran , nu mai am nici rabdarea si nici forta necesare pentru a ma reinventa pe mine si atelierul.
  Privirea sfasiata a domnului T. ma doare. Ma hotarasc sa intru in atelier. Ma opresc langa masina de cusut. O privesc lung si ma asez incet pe scaun. O ating cu maini tremurande. Lacrimile fierbinti imi izbucnesc din ochii tristi si imi ard obrajii.
- Mai tii minte domnule T.? Mai tii minte cantecul fetelor noastre? Nu-ti  pare ca e prea liniste aici? Nu te doare linistea asta? Nu te innebuneste?
- M-a innebunit linistea dar am invatat sa traiesc cu ea si ea cu mine. Noroc cu batranele fete ce mi-au ramas...Ele mai alunga uneori linistea... As vrea sa iti spun sa nu mai plangi dar  nu pot. Iti inteleg lacrimile si tristetea. Toata copilaria si adolescenta ta sunt aici , intre peretii acestia. Imi amintesc de tine, erai micuta , micuta si dormeai acolo, pe raftul acela, in cantecul a 20 de masini de cusut, pe perna ce ti-o facusem din resturi de materiale , acoperita cu paturica  din vatelina. Apoi ai crescut si ai devenit un fel de control al calitatii printre noi. Ha, ha, ha... Niciodata nu am inteles cum identificai tu defectele acelea minuscule pe care nici eu cu toata experienta mea, nu le identificam uneori.
  Pacat ca nu ai vrut sa ramai aici, cu noi. Cu forta si viziunea ta , poate am fi reusit sa recladim totul. Tu iubeai masinile si atelierul mai mult decat le iubeam noi, croitorii....
  Ma ridic incet...Mai mangai odata masina de cusut , imi trec degetele peste desenul auriu, imi sterg lacrimile...
- Ma bucur ca te-am vazut domnule T. Ai grija de dumneata si de fetele ce ti-au ramas. 
  Il imbratisez cu drag pe bunul meu domn T. si ma indrept cu pasi sovaitori spre usa.
- Stai putin! Nu mi-ai spus de ce ai venit. Ai nevoie de ceva? Te pot ajuta cu ceva?
  Zambesc amar...
- Nu dragul meu, domn T. Nu am nevoie de nimic. Imi era doar, foarte dor de casa...


sâmbătă, martie 16, 2013

Femei fara limite

  


 „Femeia frumoasa place ochiului, femeia blanda place inimii. Prima este o adevarata bijuterie, dar a doua este o comoara.” (Napoleon Bonaparte)


  Cred in puterea naturala, innascuta a femeilor de a se lupta pana la ultima suflare, in abilitatea lor unica de a mangaia, a dojeni, a iubi, in capacitatea lor de a transforma in fiecare zi lumea aceasta intr-un loc mai bun.


  Am cunoscut in viata (sau doar am citit despre ele) atat de multe femei ce m-au inspirat incat mi-ar fi greu sa aleg doar una dintre ele.
  De la femei ce au schimbat lumea si cursul istoriei, la hotarata si ambitioasa mea bunica , care ma iubea pana la sacrificiu si ma dojenea doar cu o privire , fara a spune vreun cuvant, la dulcea si blanda mea mama, cea care a si-ar amaneta si sufletul pentru mine, la draga mea matusa ce intr-o singura luna a reusit sa imi redea cel mai de pret lucru pe care il pierdusem : increderea. 
De la eleganta si talentata mademoiselle Coco , icoana a modei, care ne-a eliberat de corsete si rochii interminabile daruindu-ne micuta rochie neagra, la seducatoarea Marilyn , care cu un singur zambet innebunea o lume intreaga, la frumoasa si buna Lady Diana, care a schimbat perceptia lumii asupra unor boli cu o simpla strangere de mana. 
De la bunicile Africii ce cresc copii fiicelor rapuse de boli cumplite, la Maica Tereza, exemplu de bunatate, blandete si generozitate duse la extrem, la Amelia Earhart , prima femeie cea a vut curajul de a se inalta aolo unde nici pasarile cerului nu ajung, la Edith Piaf , femeia ce  a supravietuit accidentelor, comelor hepatice, moartii unui copil, celor doua razboaie mondiale cantand unei lumi intregi "Non, je ne regrette rien!". De la Hariclea Darclee , femeia pentru care Puccini a creat piesa "Tosca", la Marie Curie, prima femeie premiata cu Nobel, singura persoana ce a primit premiul Noel pentru 2 domenii diferite.
 Toate au fost si sunt femei pe care le-am admirat, le-am iubit si de la care am incercat sa iau ce e mai bun. 
De la ele am invatat ca o femeie puternica nu renunta niciodata la visele sale, pierde cu demnitate, iubeste cu toata fiinta, pune capat fara regrete drumurilor ce duc catre nicaieri, nu se plange. 
  Bunica imi spunea adeseori ca fiecare om , oricat de mic si neinsemnat ar parea, te poate invata ceva. Trebuie doar sa fii dispus sa asculti, sa observi si sa inveti. Fiecare om are in el o complexitate proprie, ceva numai al sau. Femeile, in special, sunt sufocant de complexe. Un amestec ciudat dar placut de frumusete, pasiune, exuberanta, ambitie, iubire, eleganta, devotament, perseverenta, sacrificiu, putere. 

 "O femeie este ca un pliculet de ceai : nu poti spune cat este de puternic pana nu il pui in apa fierbinte." (Nancy Regan)


  Cred ca o privire mai atenta in jurul nostru, ne-ar ajuta sa invatam cate ceva de la fiecare femeie pe care o intalnim sau despre care citim.
Unele dintre ele sunt femei de succes, ce s-au impus in primul rand prin inteligenta, altele sunt mame devotate, altele sunt foarte chic, foarte sexy, reusind sa electrizeze multimi prin simpla prezenta, altele au un curaj nebun, altele sunt gospodine desavarsite. 
In concluzie, nu prea mai exista bariere si limite pe care femeile sa nu fi reusit sa le depaseasca. 
  Nu mi-am propus in acest articol sa ridic statui femeilor. Fiecare femeie isi ridica propria statuie prin ceea ce reuseste sa fie in trecerea sa prin aceasta lume.
  Nu suntem perfecte, nu am fost vreodata si nici nu cred ca ne dorim acest luru, dar apreciati-ne dragi domni pentru simplul fapt ca in fiecare zi a vietii noastre ne straduim sa fim mai bune, mai inteligente, mai frumoase, mai sexy. 


Si nu uitati ca :
  „Barbatii au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum sa se joace cu el.” (Sarah Jessica Parker)  :)



luni, martie 04, 2013

Momo

  Cuvintele nu ma ajuta prea mult pentru a descrie multitudinea de sentimente ce le-am traversat citind articolele inscrise in campania Blog Awards.
  Am ras cu lacrimi, am suspinat, am plans...  Mi-am amintit lucruri demult uitate intr-un colt de suflet, mi-au revenit pe retina chipurile oamenilor ce mi-au facut copilaria frumoasa , unii dintre ei de prea mult timp plecati intr-o lume mai buna...  
  Prima mea jucarie de care imi amintesc si acum, dupa mai bine de 30 de ani, e Ana, o papusa rosie, umpluta cu vatelina, daruita de bunica de Craciun. Aveam doar 4 ani pe atunci, dar si astazi gandindu-ma la acea zi, simt fiorii ce m-au trecut la vederea bradutului micut asezat pe lada de zestre a bunicii. Sub bradut, ma astepta cuminte si curioasa, cu ochii ei mari, albastri ca cerul de mai, Ana. Mai primisem jucarii pana atunci dar nu-mi mai amintesc mare lucru despre ele.  
 In anii urmatori au intrat in viata mea Brandusa, Adela, pisoiul Mitu si iepurasul Momo. Pisoiul Mitu si iepurasul Momo sunt si astazi cu mine. Sunt jucariile de care nu am reusit sa ma despart sub nici o forma. Fiul meu i-a adoptat cu generozitate chiar daca are o colectie moderna de pufosenii.    Momo e piesa de rezistenta. De ce? Pentru ca are 45 de ani. Mi-a fost daruit de fiica nasilor mei (dupa ce ii statuse ei alaturi 15 ani) si am promis ca nu va pleca niciodata de langa mine.
Nu va pot descrie reactia celor ce il vad pentru prima oara. Bietul meu sot , am crezut ca face stop cardiac in momentul in care i l-am prezentat mandra pe veteranul meu . E adevarat ca timpul si-a lasat amprenta asupra sa, nu mai e alb si pufos ca pe vremuri, dar e unic si e al meu.
La un moment dat isi pierduse ochisorii asa ca i-am cumparat si i-am lipit unii noi nouti. Blanita s-a cam tocit pe unele locuri si incepuse sa curga rumegusul din el ( da ati citit bine - Momo e umplut cu rumegus) asa ca , l-am cusut.
Cert e ca de la Momo incoace, am facut o fixatie pentru jucarii din plus. 
I-am cumparat fiului meu atat de multe incat a ajuns si el sa "sufere" de aceeasi fxatie. Alaturi de masinute, elicoptere, jucariile din plus sunt la loc de mare cinste in camera sa. De ceva vreme cautam amandoi o pereche pentru Momo desi sunt slabe sansele de a gasi ceva cat de cat asemanator. 
 Am gasit un iepuras  care i-a placut enorm baiatului meu. Mie personal mi se pare o jucarie  mult prea sofisticata si emancipata in comparatie cu iepurasul nostru, dar poate cel mic are dreptate cand spune ca ceva nou si modern nu strica nimanui, nici macar lui Momo:) Cred ca incearca sa ma convinga prin Momo sa ii cumpar jucaria pentru ca i-a placut lui mult :) Si ca sa fie treaba treaba, daca tot nu am avut de lucru sa i-am aratat magazinul de jucarii, scumpul meu copil mi-a amintit ca vine primavara si mi-a comunicat ca i-ar face mare placere sa isi plimbe prietenii pufosi cu o  masinuta Fulger McQueen.
  Vorba romanului : "Unde dai si unde crapa!". Ce sa fac? Copilul stie ca nu mai e foarte mult timp pana la ziua lui, stie ca niciodata nu i-am refuzat o jucarie de plus si mai stie el , in sufletelul lui, ca voi vorbi cu tati si cu bunica si ii vom cumpara si masinuta, pentru ca e un copil atat de bland si bun.
Asa ca am notat dorintele copilului ( pana la intrunirea "consiliului de familie") si am trecut la pozat pentru ca nu ma pot juca cu mintile voastre lasandu-va sa va inchipuiti la nesfarsit  cum arata un iepuras de plus cu 45 de ani in spate. :)))
Momo - nascut in 1968