Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările

duminică, iulie 03, 2016

Articol cu numar record de vizualizari

Uite cum se petrec lucruri în jur și chiar dacă mi-am zis că am postat suficient pentru ziua de azi, intru să mai postez ceva.
Pe Camelia Radulian și ale sale scrieri le-am descoperit relativ recent din recomandările unui prieten.
Am remarcat azi cu bucurie că oamenii citesc, că literatura nu e ceva aruncat de mult în coșul uitării...articolul Cameliei Radulian,"Te urăsc fiindcă te iubesc", apărut ieri pe site-ul literaturadeazi.ro, a reușit să strângă la un loc 9101 de cititori până la ora la care vă scriu.. Ca om care se învârte printre statistici si cifre în on line de ceva vreme, pot spune ca e un numar impresionant.
Textul e de-a dreptul sfâșietor și cumplit de bine ancorat la niște realități și zbateri pe care, poate, fiecare om le trăiește la un moment dat în viață...vă las pe voi să il cițiți în intregime...aici vă las doar un fragment...
   "Nu eşti vinovat, desigur. Nu te teme de furia mea. Nu-ţi pune pe umeri povara mâhnirii mele. Nu te voi judeca. Cum ar putea fi judecat cineva care nu poate da mai mult din puţinul pe care se străduieşte totuşi să-l simtă ?
Mi-au trebuit zeci de nopţi cu somn poticnit, otrava cafelelor fără şir, câteva zile de ploi dezlănţuite, resturile crengilor rupte de furtuni, Georg Trakl deschis mereu şi mereu la aceeaşi pagină, ochii mei trecând aproape orbi peste litere şi cuvinte, sunetul telefonului pândit felin-carnivor, liniştea imperturbabilă a aerului, depărtarea ta ca o boală incurabilă, rămasă mereu la fel de mare şi de tulbure, şi eu, un vulcan singur de zbateri feminin-patetice, să cred în noi doi şi să nu am niciodată dreptate."

joi, iulie 30, 2015

...i'm going to wonderland


În urmă cu câteva zile, apărea pe blogul Petronelei Rotar o postare pe care cei ce nu aţi citit-o atunci o puteţi citi aici . N-am bănuit atunci că de aici va porni o întreaga isterie pe internet, că Petronela va fi tăvălita şi împroşcată cu noroi doar pentru că a avut tupeul de a-i adresa câteva vorbe domnului Andrei Pleşu.
N-am să despic firul în patru pentru că l-au despicat alţii în zece şi ce e prea mult, strică.
Am să spun doar că e jenant şi dezgustător felul în care  Petronela a fost şi este în continuare atacată. 

marți, martie 12, 2013

Iti amintesti?

  După un an greu, o iarna tenace și încăpățânată ca o premiantă scoasă la tablă - care parcă nu a ținut cu noi ci cu durerile , necazurile și dezamăgirile noastre, mi-e dor de primăvara. De o primăvară pură și nevinovată , ca o iubire furată.
  Când pasările primăverii sfâșie cu aripile în plumbul norilor un petic de lumină , mă las încă o dată copleșită de melancolii și iubiri și sunt gata să-mi risipesc pentru a nu știu câta oară la roata norocului toată înțelepciunea.
Mă las locuită de speranțe noi și vise proaspete deși știu că exista riscul să pierd încă un tren de iluzii.
  Începutul primăverii strecoară în mine un fel de amorțire a simțurilor. Mă despart de prezent și caut un legăn de alint în trecut. 
  Îți amintești? Erau ultimele zile de mai. Un cer albastru-plumburiu  plângea peste noi. Ani la rând ne-am întâlnit, probabil ne-am privit, dar nu ne-am văzut. Lacrimile acelui cer de mai ne-au limpezit ochii și ne-am văzut. Dintr-o data, cerul și-a oprit lacrimile și în dimineață, un soare cald și blând ca sufletele noastre ne-a învăluit și ne-a ocrotit iubirea. Doi oameni nebuni și frumoși, despărțiți de reguli și prejudecați dar uniți de pasiuni și sentimente neînțelese porneau pe un drum . Nu știam unde ne duce acel drum, ce vom găsi la capătul său. Ei și ce? Ni se părea că sublimul e la îndemâna oricui , ca destinul poate fi oricând provocat, întors către punctul cardinal dorit. Și am continuat mereu să gândim așa chiar dacă mulți ne-au crezut nebuni. Am avut mereu acel gram de inconștienta pe care doar copiii îl au. Mulți spun ca am avut noroc să rămânem împreună după câte furtuni ne-au doborât, eu spun ca iubirea a fost norocul nostru suprem.
  Și iată-ne într-un alt prag de vara, tot împreuna, clădind noi visuri din temelie. 
Lumina se leapădă de cearcăne, timpul își schimbă zodiile. Devastați de furtuni credeam că am uitat să mai iubim, să mai simțim, dar nu poți uita ce ai simțit decât dacă nu ai simțit cu adevărat. 
Vântul adie lin , mângâind obrajii copiilor, crengile se lovesc încet îngânând simfonia verii, soarele trimite raze vesele în privirile celor ce au uitat să zâmbească și încearcă să trezească la viață sufletele amorțite.
Vârfurile stâncoase din depărtări sunt încă acoperite de zăpada. În curând, vulturi semeți își vor găsi adăpost acolo sus , florile de colt se vor lupta cu vântul turbat. Prin grădini va începe  dans de roze și culori proaspete. 
Va veni vara , cu nopțile ei clare, scăldate în lumina albă a lunii , cu greierii ce își vor cânta serenadele din cobzele pierdute în toamnă prin ierburi, fluturi colorați își vor trăi visele de o zi printre florile din gradină. Îmi vor inflori ca în fiecare an primii trandafiri și voi alerga sa îți spun, iar tu vei zâmbi .
  Viata și natura își vor continua mersul lor normal într-un tic-tac obsedant uneori, alteori exuberant, alteori dureros, noi ne vom continua drumul pe care am pornit  fără să număram zile , fără sa contorizam zâmbete.
Vom fi așa cum am fost noi mereu : doi oameni nebuni construind zile și arzând nopți în drumul lor spre fericire...

  "Pentru fiecare om e un drum către fericire : acela pe care e chemat să meargă. Cei mai mulți nu-l găsesc niciodată. Cei cuminți încercă până la moarte. Cei proști se trântesc la pământ și plâng că sunt nenorociți." Nicolae Iorga 


carturesti.ro

marți, ianuarie 15, 2013

O carte pe saptamana (14 -21.01.2013)

 Bine v-am regasit dragii mei!
 Pentru ca azi e 15 ianuarie , cred ca banuiti despre cine simt nevoia sa vorbesc. Da ati ghicit...Mihai Eminescu... La implinirea a 163 de ani de la nasterea sa nu puteam vorbi despre altcineva. Poezia e una din slabiciunile sufletului meu iar Eminescu e marea mea slabiciune in poezie. Daca m-ati intreba care sunt poetii mei dragi nu as putea sa va raspund decat asa : imi place Bacovia, il iubesc pe Minulescu si il ador pe Eminescu.
 Despre dragul nostru poet a curs multa cerneala de-a lungul timpului asa ca orice as spune eu ar fi doar o repetare.
 Vreau insa sa va spun o poveste. Am auzit-o pe vremea cand eram inca nu copil (nu cred ca aveam mai mult de 13 ani) si sincer nu mai stiu de la cine si unde am auzit-o. De multe ori am incercat sa imi amintesc cine mi-a spus povestea asta dar nu am reusit. Am retinut doar povestea pentru ca asta era cu adevarat important la aceea vreme pentru mine.


 " Se spune ca demult, demult, Dumnezeu si Sfantul Petru au coborat pe pamant si au ajuns si pe meleagurile tarii noastre. Intr-o seara , mergand pe ulitele unui sat se hotarasc sa bata la poarta unei case pentru a cere adapost. Nu stiau daca vor fi primiti pentru ca in lunga lor calatorie prin lume de multe ori erau goniti in momentul in care cereau adapost.

Dar de aceasta data, spre mirarea lor, gospodarul la a carui poarta batusera ii primii in casa lui. Isi chema nevasta sa le puna masa si ii duse sa se odihneasaca in odaia cea mai buna.
Dimineata , Dumnezeu si Sfantul Petru isi luara ramas bun de la oamenii ce ii primisera in casa lor si pornira mai departe la drum.
Sfantul Petru nu-si putea lua gandul de la acei oameni si la un moment dat ii spuse lui Dumnezeu :
 - Doamne, oamenii aceia au fost atat de buni cu noi! Te rog ,  fa ceva pentru ei!
 - Ce sa fac Petre?
 - Doamne, te rog fa-i sa-si vada macar o data sufletul...
 - Dumnezeu zambi... Bine Petre. Asa voi face. Intr-o buna zi, neamul acesta o sa-si vada sufletul...
Si nu peste mult timp, in acea familie s-a nascut Mihai Eminescu. "










miercuri, ianuarie 09, 2013

O carte pe saptamana (7 - 13.01.2013)



Mi-am propus sa scriu, atunci cand timpul imi permite, despre o carte care mi-a placut.
O sa incep cu o carte care m-a marcat cand aveam 18 ani, o carte pe care nu am uitat-o niciodata si pe care as reciti-o oricand .
 "Invitatia la vals" ( Mihail Drumes ) e o carte care "te prinde" din primele pagini, o carte care te va face sa treci prin tot felul de trairi pe parcursul lecturii. Nu sunt putini cei ce au afirmat ca aceasta carte a fost si este un fenomen unic in literatura noastra si ar trebui sa ii credem pe cuvant daca luam in calcul faptul ca e o carte ce s-a tiparit in 34 de editii intr-un singur deceniu si toate editiile s-au vandut pana la ultimul exemplar.
E o carte fara varsta - nu conteaza daca ai 18 ani sau ai trecut de 50 - tulburatoarea poveste de dragoste dintre Tudor si Mihaela te va ravasi la fel.
Din colectia Mihail Drumes va mai recomand si "Elevul Dima dintr-a saptea "(roman al adolescentei cu toate trairile si dramele ei) , "Cazul Magheru" , "Scrisoare de dragoste" .
 V-am recomandat in primul rand "Invitatia la vals" pentru ca eu consider (e o parare strict personala) ca reprezinta giuvaerul cel mai stralucitor al operei lui Drumes.
 Toate cartile le gasiti in libraria online Elefant.ro, o librarie in care veti gasi aproape orice carte . 
  Desi in ultimul timp datorita statutului de mamica vizitez des categoria dedicata copiilor pentru achizitii de carte destinata pustiului meu, imi place sa arunc o privire si prin alte sectiuni ale libariei si sa mai cumpar si pentru mine cate o carte ce imi lipseste din colectie. Am fost crescuta intre multe carti si incurajata sa citesc si cred ca suntem datori sa ne invatam la randul nostru copiii ca a citi nu e o corvoada , nu e o pedeapsa (cam asta e perceptia pe care eu am simtit-o la adolescentii de azi) e doar o cale simpla de a fi mai bun, mai intelept, mai viu.
 Lectura placuta , dragii mei !