Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

marți, octombrie 08, 2013

Motanul Incaltat - de ce?


  Nu putini au fost cei ce m-au intrebat de ce se numeste blogul meu Motanul-Incaltat. Poate ar fi timpul sa raspund la aceasta intrebare in mod public. Motanul Incaltat a fost personajul preferat al copilariei mele.      
Povestea Motanului Incaltat  si istet a fost printre primele povesti citite la vremea cand descopeream literele si amestecarea lor fascinanta in cuvinte. Tot in copilarie si chiar mai tarziu, in adolescenta, povesteam oricui era dispus sa ma asculte, ca intr-o buna zi, voi avea un magazin mare de jucarii ce se va numi "Motanul Incaltat". Magazin de jucarii nu mi-am deschis dar am blog :) si o mare pasiune pentru pisici.

duminică, august 25, 2013

Jucarii unicat

  Va vorbeam intr-o postare mai veche despre copii si imaginatia lor ce nu cunoaste limite.
  Cineva a avut ideea geniala de a executa jucarii la comanda, unicate, dupa desenele copiilor.
  Ceea ce la inceput parea o idee nebuneasca, se transforma incet dar sigur intr-o afacere de scucces.
Cu siguranta cei ce realizeaza jucariile buclucase nu se plictisesc niciodata. Copii sunt imprevizibili si intr-o astfel de afacere nu stii niciodata ce jucarie trasnita vei avea de executat maine sau peste o saptamana.
Jucariile sunt realizate din plus si respecta si cele mai mici detalii din desenele copiilor. Tot mai multi parinti sunt dispusi sa plateasca pentru ca jucaria imaginata de copilul lor sa prinda contur.
  Si daca nu ma credeti pe cuvant haideti sa va arat cateva imagini cu desenele si jucariile realizate.


vineri, iunie 14, 2013

Cubul Rubik - o jucarie faimoasa

  Cred ca putini sunt cei ce nu au avut macar o data in casa un cub Rubik. Chiar si astazi, cand tehnologia ne-a invadat vietile si jucariile sunt din ce in ce mai sofisticate, copiii sunt fascinati de cubul magic cu 6 culori. 
  Inventatorul sau , sculptorul si profesorul de arhitectura maghiar ,  Ernő Rubik , nu cred ca s-a gandit in momentul in care a creat jucaria ca aceasta va face inconjurul lumii. 
Din 1974 si pana in prezent, Rubik s-a vandut in peste 300 milioane de exemplare.
  In ultimii ani, producatorii de jocuri pentru calculator au scos pe piata jocuri multidimensionale virtuale ce permit manevrarea unui cub Rubik tetradimensional care fizic, nu poate fi construit.
Impatimiti ai jocului, au dezvoltat algoritmi de rezolvare rapida a jocului. In intreaga lume se desfasoara anual competitii in care magica jucarie este vedeta incontestabila.


  Recordul mondial  ii apartine australianului Feliks Zemdegs, care pe 25 iunie 2011 in cadrul competitiei Melbourne Winter Open a obtinut un timp  de 5,66 pentru o singura incercare, respectiv 7,64 secunde pentru timp mediu din 5 incercari.

  Romania se poate mandri si ea cu  "speedcuberi" foarte buni , unul dintre ei fiind Cristian Antoniu Leana , ce a stabilit anul trecut in cadrul competitiei de la Bacau Open 2012 , doua recorduri nationale. Timpii stabiliti de acesta au fost 11,88 secunde pentru o incercare si 12,35 secunde timpul mediu din 5 incercari.


duminică, aprilie 28, 2013

Creatiile zilei by Luluart


Astazi nu am sa va vorbesc despre bijuterii. Creatiile prezentate azi ar putea fi o idee geniala de cadou pentru cineva drag.
Este vorba de ceasurile handmade realizate de Luluart. Lulu creaza multe lucruri frumoase de la bijuterii pana la tablouri si casete de bijuterii  dar ce ma incanta cel mai mult in creatiile sale sunt ceasurile de perete lucrate manual.


Sursa : www.lucruridemana.ro


joi, martie 28, 2013

Nu-i frânge aripile!

Copiii fara etichete

  Nu puteam rămane indiferentă în faţa campaniei "Copiii fără etichete" iniţiată de Salvaţi Copiii şi susţinută de Blogal Initiative
  M-a bucurat iniţiativa şi imi doresc ca strigătul zecilor de bloggeri ce au spus pana acum, fiecare in felul său , că ingerii de lângă noi, copiii noştri, au nevoie de parinţi si dascăli nu de oameni ce le pun etichete şi le aplică corecţii , să fie un strigăt cu ecou, un ecou ale cărui vibraţii se vor simţi mult timp după ce această campanie se va fi încheiat.
  Pentru că mi-e foarte greu să-mi găsesc cuvintele când e vorba de copii şi traumele lor, am hotarât sa transmit mesajul meu printr-o imagine. 
Am speranţa că imaginea creată , poate spune mai mult decât pot spune eu prin cuvinte. 





marți, martie 12, 2013

Iti amintesti?

  După un an greu, o iarna tenace și încăpățânată ca o premiantă scoasă la tablă - care parcă nu a ținut cu noi ci cu durerile , necazurile și dezamăgirile noastre, mi-e dor de primăvara. De o primăvară pură și nevinovată , ca o iubire furată.
  Când pasările primăverii sfâșie cu aripile în plumbul norilor un petic de lumină , mă las încă o dată copleșită de melancolii și iubiri și sunt gata să-mi risipesc pentru a nu știu câta oară la roata norocului toată înțelepciunea.
Mă las locuită de speranțe noi și vise proaspete deși știu că exista riscul să pierd încă un tren de iluzii.
  Începutul primăverii strecoară în mine un fel de amorțire a simțurilor. Mă despart de prezent și caut un legăn de alint în trecut. 
  Îți amintești? Erau ultimele zile de mai. Un cer albastru-plumburiu  plângea peste noi. Ani la rând ne-am întâlnit, probabil ne-am privit, dar nu ne-am văzut. Lacrimile acelui cer de mai ne-au limpezit ochii și ne-am văzut. Dintr-o data, cerul și-a oprit lacrimile și în dimineață, un soare cald și blând ca sufletele noastre ne-a învăluit și ne-a ocrotit iubirea. Doi oameni nebuni și frumoși, despărțiți de reguli și prejudecați dar uniți de pasiuni și sentimente neînțelese porneau pe un drum . Nu știam unde ne duce acel drum, ce vom găsi la capătul său. Ei și ce? Ni se părea că sublimul e la îndemâna oricui , ca destinul poate fi oricând provocat, întors către punctul cardinal dorit. Și am continuat mereu să gândim așa chiar dacă mulți ne-au crezut nebuni. Am avut mereu acel gram de inconștienta pe care doar copiii îl au. Mulți spun ca am avut noroc să rămânem împreună după câte furtuni ne-au doborât, eu spun ca iubirea a fost norocul nostru suprem.
  Și iată-ne într-un alt prag de vara, tot împreuna, clădind noi visuri din temelie. 
Lumina se leapădă de cearcăne, timpul își schimbă zodiile. Devastați de furtuni credeam că am uitat să mai iubim, să mai simțim, dar nu poți uita ce ai simțit decât dacă nu ai simțit cu adevărat. 
Vântul adie lin , mângâind obrajii copiilor, crengile se lovesc încet îngânând simfonia verii, soarele trimite raze vesele în privirile celor ce au uitat să zâmbească și încearcă să trezească la viață sufletele amorțite.
Vârfurile stâncoase din depărtări sunt încă acoperite de zăpada. În curând, vulturi semeți își vor găsi adăpost acolo sus , florile de colt se vor lupta cu vântul turbat. Prin grădini va începe  dans de roze și culori proaspete. 
Va veni vara , cu nopțile ei clare, scăldate în lumina albă a lunii , cu greierii ce își vor cânta serenadele din cobzele pierdute în toamnă prin ierburi, fluturi colorați își vor trăi visele de o zi printre florile din gradină. Îmi vor inflori ca în fiecare an primii trandafiri și voi alerga sa îți spun, iar tu vei zâmbi .
  Viata și natura își vor continua mersul lor normal într-un tic-tac obsedant uneori, alteori exuberant, alteori dureros, noi ne vom continua drumul pe care am pornit  fără să număram zile , fără sa contorizam zâmbete.
Vom fi așa cum am fost noi mereu : doi oameni nebuni construind zile și arzând nopți în drumul lor spre fericire...

  "Pentru fiecare om e un drum către fericire : acela pe care e chemat să meargă. Cei mai mulți nu-l găsesc niciodată. Cei cuminți încercă până la moarte. Cei proști se trântesc la pământ și plâng că sunt nenorociți." Nicolae Iorga 


carturesti.ro

marți, ianuarie 15, 2013

O carte pe saptamana (14 -21.01.2013)

 Bine v-am regasit dragii mei!
 Pentru ca azi e 15 ianuarie , cred ca banuiti despre cine simt nevoia sa vorbesc. Da ati ghicit...Mihai Eminescu... La implinirea a 163 de ani de la nasterea sa nu puteam vorbi despre altcineva. Poezia e una din slabiciunile sufletului meu iar Eminescu e marea mea slabiciune in poezie. Daca m-ati intreba care sunt poetii mei dragi nu as putea sa va raspund decat asa : imi place Bacovia, il iubesc pe Minulescu si il ador pe Eminescu.
 Despre dragul nostru poet a curs multa cerneala de-a lungul timpului asa ca orice as spune eu ar fi doar o repetare.
 Vreau insa sa va spun o poveste. Am auzit-o pe vremea cand eram inca nu copil (nu cred ca aveam mai mult de 13 ani) si sincer nu mai stiu de la cine si unde am auzit-o. De multe ori am incercat sa imi amintesc cine mi-a spus povestea asta dar nu am reusit. Am retinut doar povestea pentru ca asta era cu adevarat important la aceea vreme pentru mine.


 " Se spune ca demult, demult, Dumnezeu si Sfantul Petru au coborat pe pamant si au ajuns si pe meleagurile tarii noastre. Intr-o seara , mergand pe ulitele unui sat se hotarasc sa bata la poarta unei case pentru a cere adapost. Nu stiau daca vor fi primiti pentru ca in lunga lor calatorie prin lume de multe ori erau goniti in momentul in care cereau adapost.

Dar de aceasta data, spre mirarea lor, gospodarul la a carui poarta batusera ii primii in casa lui. Isi chema nevasta sa le puna masa si ii duse sa se odihneasaca in odaia cea mai buna.
Dimineata , Dumnezeu si Sfantul Petru isi luara ramas bun de la oamenii ce ii primisera in casa lor si pornira mai departe la drum.
Sfantul Petru nu-si putea lua gandul de la acei oameni si la un moment dat ii spuse lui Dumnezeu :
 - Doamne, oamenii aceia au fost atat de buni cu noi! Te rog ,  fa ceva pentru ei!
 - Ce sa fac Petre?
 - Doamne, te rog fa-i sa-si vada macar o data sufletul...
 - Dumnezeu zambi... Bine Petre. Asa voi face. Intr-o buna zi, neamul acesta o sa-si vada sufletul...
Si nu peste mult timp, in acea familie s-a nascut Mihai Eminescu. "










miercuri, ianuarie 09, 2013

O carte pe saptamana (7 - 13.01.2013)



Mi-am propus sa scriu, atunci cand timpul imi permite, despre o carte care mi-a placut.
O sa incep cu o carte care m-a marcat cand aveam 18 ani, o carte pe care nu am uitat-o niciodata si pe care as reciti-o oricand .
 "Invitatia la vals" ( Mihail Drumes ) e o carte care "te prinde" din primele pagini, o carte care te va face sa treci prin tot felul de trairi pe parcursul lecturii. Nu sunt putini cei ce au afirmat ca aceasta carte a fost si este un fenomen unic in literatura noastra si ar trebui sa ii credem pe cuvant daca luam in calcul faptul ca e o carte ce s-a tiparit in 34 de editii intr-un singur deceniu si toate editiile s-au vandut pana la ultimul exemplar.
E o carte fara varsta - nu conteaza daca ai 18 ani sau ai trecut de 50 - tulburatoarea poveste de dragoste dintre Tudor si Mihaela te va ravasi la fel.
Din colectia Mihail Drumes va mai recomand si "Elevul Dima dintr-a saptea "(roman al adolescentei cu toate trairile si dramele ei) , "Cazul Magheru" , "Scrisoare de dragoste" .
 V-am recomandat in primul rand "Invitatia la vals" pentru ca eu consider (e o parare strict personala) ca reprezinta giuvaerul cel mai stralucitor al operei lui Drumes.
 Toate cartile le gasiti in libraria online Elefant.ro, o librarie in care veti gasi aproape orice carte . 
  Desi in ultimul timp datorita statutului de mamica vizitez des categoria dedicata copiilor pentru achizitii de carte destinata pustiului meu, imi place sa arunc o privire si prin alte sectiuni ale libariei si sa mai cumpar si pentru mine cate o carte ce imi lipseste din colectie. Am fost crescuta intre multe carti si incurajata sa citesc si cred ca suntem datori sa ne invatam la randul nostru copiii ca a citi nu e o corvoada , nu e o pedeapsa (cam asta e perceptia pe care eu am simtit-o la adolescentii de azi) e doar o cale simpla de a fi mai bun, mai intelept, mai viu.
 Lectura placuta , dragii mei !